Ce este astmul bronşic „Astmul bronşic se traduce ca fiind o boală cronică, ereditară, caracterizată de crize respiratorii, pacientul prezentând tuse seacă, respiraţie şuierătoare, greutate în respiraţie, precum şi senzaţia de contracţie a toracelui”, menţionează dr. Elena Danteş. Crizele pot apărea ca urmare a expunerii la diferiţi alergeni, precum praful, polenul, substanţele volatile, mucegaiul, sau în urma unor infecţii respiratorii, efortului fizic, emoţiilor puternice, precum şi a expunerii îndelungate la fumul de ţigară. Ca boală cronică, astmul necesită tratament pe perioada întregii vieţi, chiar dacă simptomele dispar; odată ce boala s-a instalat, aceasta rămâne, iar crizele pot apărea oricând. Afecţiunile astmatice pot fi detectate încă din copilărie, dar un diagnostic clar poate fi dat numai după ce pacientul a ajuns la vârsta de 5 ani. Dacă boala nu s-a manifestat în copilărie, nu este exclus ca aceasta să se manifeste la maturitate. Deşi şansele sunt mici, astmul poate apărea şi în urma unei infecţii respiratorii.

Astmul are în 90% din cazuri o motivaţie din zona alergiilor. Permanent bolnavul de astm trebuie să urmeze tratamentul cu două spraiuri. În legătură cu boala astmatică circulă o serie de legende, care sperie pacienţii. Iată care este adevărul despre aceste zvonuri.

Cortizonul este o substanţă cu efect antiinflamator, în numeroase medicamente prezenţa cortizonului aduce şi efectele secundare negative specifice acestui component.

Există cortizon şi în spraiul destinat tratamentului împotriva componentei cronice a astmului. Bolnavii de astm au auzit că vor suferi din pricina efectelor secundare rele aduse de cortizon. Îngrijorare nejustificată deoarece medicii pneumologi menţionează că în spraiul antiastmatic concentraţia de cortizon este foarte mică. În plus, cortizonul se absoarbe în mucoasa gurii şi concentraţia minoră nu ridică probleme. Este exagerată şi zicerea că spraiul antiastmatic stimulează dezvoltarea unor ciuperci în cavitatea bucală.Pacientul trebuie să se preocupe de o igienă bucală adecvată.

O altă sperietură prezentă în rândul astmaticilor este că tratamentul cu cele două spraiuri ar însemna intrarea astmului în faza gravă, ultima înainte de deces. Inexact, recomandarea celor două spraiuri este terapia de început şi cea care se va face toată viaţa. Primul sprai bronho dilatator se foloseşte în criză, atunci când apare senzaţia de sufocare. Spraiul acesta duce la dilatarea bronhiilor şi scoaterea lor din spasmul de contractură. Al doilea sprai, cel antiinflamator  vizează rădăcinile bolii şi nu se referă la criza efectivă, ci spraiul duce la rărirea crizelor de respiraţie.

Astmaticii trebuie să evite activităţile în aer liber şi să nu consume sub nicio formă băuturi sau alimente la care prezintă alergii. Aceasta insistă asupra ideii că posibilitatea unei crize poate fi diminuată dacă pacientul păstrează o relaţie strânsă de comunicare cu medicul care i-a prescris tratamentul. Pacientul trebuie instruit în vederea neîntreruperii tratamentului indiferent de numărul crizelor sau durata acestora, deoarece întreruperea tratamentului poate crea serioase complicaţii. Pneumologul sfătuieşte astmaticii să nu ţină în locuinţă animale sau acvarii, să nu doarmă pe perne din puf şi să renunţe pe cât posibil la covoare. Aceasta precizează că afecţiunile astmatice pot dispărea dacă tratamentul este urmat întocmai de către pacient

 

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Nutriție și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (No Ratings Yet)
Se încarcă...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top