În 90% din cazuri, calculii au mărimea unui fir de nisip, iar organismul îi elimină uşor, fără dureri sau alte simptome

Litiază renală înseamnă prezenţa calculilor la nivelul rinichilor sau a întregului aparat urinar. Calculii renali, pe care îi numim popular pietre la rinichi, se formează prin cristalizarea sărurilor din urină. Din fericire, în 90% din cazuri, calculii au mărimea unui fir de nisip, iar organismul îi elimină uşor, fără dureri sau alte simptome. Dar dacă sînt mai mari de 8 mm, aceste pietricele pot provoca dureri puternice (colica nefretică). Mai rău e că, persoanele care fac aceste pietre, în special bărbaţii, le vor face din nou şi după ce au scăpat de ele. De aceea, tratamentul preventiv este foarte important. Nu există nimic mai eficace în lupta cu pietrele de la rinichi decît ceaiurile pe bază de plante. Dacă adăugăm şi regula consumului optim de lichide şi pe aceea a adoptării unei alimentaţii sănătoase, litiaza renală, una dintre cele mai frecvente probleme ale braşovenilor, poate fi prevenită natural.

O afecţiune frecventă la munte şi în zonele calde

Multe persoane se plîng de pietre la rinichi, dar şi mai multe nu ştiu că au această problemă. Bolnavii pot trăi multa vreme fără să ştie că în rinichii lor s-au format calculi. Vor descoperi acest lucru abia cînd apar neplăcerile. Aşa-numita colică renală se manifestă prin durere puternică, apărută după un efort fizic. Şi se localizează în regiunea lombară, pe o singură parte, iradiind spre organele genitale sau spre rădăcina coapsei. Este o durere intensă şi profundă, continuă sau care reapare la 10 minute, accentuată de atingerea zonei, tuse, strănut. Uneori e însoţită de greţuri şi vărsături. Deseori apare nevoia imperioasă de a urina, iar urina poate fi roşiatică, deoarece piatra a zgîriat pereţii căilor urinare. Medicul va şti dacă e vorba de litiază renală sau altă afecţiune numai după un set de analize. De ce unii oameni fac pietre la rinichi şi alţii nu, nu este prea clar. Problema apare mai des la tineri şi la cei de vîrstă mijlocie decît la bătrîni şi sînt frecvent întîlnite la bărbaţi, de patru ori mai mulţi decît femeile cu litiază. Cîndva, litiaza renală era o boală rară, acum incidenţa ei este tot mai mare. În Braşov, unde apa este mai dură, şi şansele de depuneri la rinichi sînt mai mari. Persoanele care trăiesc în climat cald sînt predispuse la formarea de pietre, deoarece organismul lor se deshidratează mai repede şi mineralele sînt mai concentrate în urină. Afecţiunea pare să aibă şi o componentă ereditară, deoarece apare la oamenii care suferă de gută, sindrom de intestin iritabil şi infecţii cronice ale tractului urinar.

Apa spală nisipul şi pietrele

Deshidratarea este una dintre cauzele cele mai frecvente cauze care usucă rinichii şi favorizează apariţia pietrelor. Hidratarea din abundenţă va creşte debitul urinar şi va dezlipi piatra, dar e contraindicată în retenţia de urină (cînd pacientul nu mai urinează deloc, căile urinare fiind blocate de calculi). Cantitatea mare de apă din urină nu numai că va dilua acidul oxalic, dar va spăla şi căile urinare, împiedicînd agregarea cristalelor deja formate. Nu uitaţi să beţi lichide şi seara înainte de culcare, altfel concentrarea de urină de peste noapte va anula toate eforturile din timpul zilei. Pe timp de caniculă, transpiraţia se intensifică, deci trebuie să beţi mai multe lichide ca de obicei. În caz de efort fizic intens, aportul de lichid trebuie să fie de cel puţin 3 litri pe zi. O metodă simplă de apreciere a stării de hidratare este observarea culorii urinei: ea ar trebui să fie incoloră sau galben deschis. Nu orice lichid place rinichilor. Se recomandă apa plată şi nu cea minerală care poate favoriza producerea pietrelor la rinichi la persoanele predispuse. Băuturile acidulate pot modifica
Ph-ul urinar şi pot crea mediul prielnic precipitării sărurilor. Se recomandă consumul de sucuri naturale din morcovi, roşii, ridiche neagră, roşii, lubeniţă, pepene verde. Ceaiul negru şi cola favorizează cristalizarea pietrelor. Berea stimulează eliminarea de acid uric şi acid oxalic. Vinul poate proteja împotriva pietrelor la rinichi. Dacă vreţi să vă spălaţi bine rinichii, cel mai bine e să beţi apă sau ceaiuri neîndulcite.

Nu reduceţi aportul de calciu!

O mare problemă o au acele persoane care au nevoie de calciu pentru întărirea masei osoase, dar care se tem să nu facă litiază. Rinichiul elimină o cantitate mai mare de oxalaţi şi calciu care se vor combina cu
pH-ul acid al urinei şi vor forma cristalele de oxalat de calciu. Acestea vor începe să se organizeze în formaţiuni mai mari sau mai mici. După ce ani la rînd s-a crezut că prin limitarea aportului de calciu se va obţine o scădere a frecvenţei colicilor renale, astăzi este demonstrat că mai puţin calciu nu scade, ci creşte riscul formării pietrelor la rinichi. Aşadar, nu întrerupeţi tratamentul cu calciu. Însă asiguraţi-vă că nu depăşiţi doza normală de calciu (1.200 mg/zi), iar 80% din aceasta să provină din lactate. Calciul din lapte se absoarbe mult mai uşor decît cel din legume şi fructe sau decît cel din tablete. Nu luaţi suplimente de calciu între mese, fără să mîncaţi! Sarea de bucătărie în exces favorizează formarea cristalelor de oxalat de calciu în urină. Prea puţin sodiu în alimentaţie declanşează mecanismele de economisire a apei, urina rezultată fiind în cantitate mai mică şi mai concentrată. Lipsa vitaminei B6 şi a magneziului poate declanşa formarea pietrelor. Dar nici prea multe vitamine şi minerale nu sînt bune. Studii de specialitate au demonstrat că o dietă foarte bogată în proteine favorizează litiaza. Consumul exagerat de dulciuri rafinate se asociază cu o creştere a eliminării urinare de calciu. Potasiul contribuie la reducerea excreţiei de calciu şi permite astfel diminuarea riscurilor de formare a calculilor renali. Datorită efectului de creştere a solubilităţii calciului în urină, magneziul are un efect preventiv împotriva formării calculilor renali. Unele studii arată că asocierea potasiu-magneziu poate reduce formarea altor calculi renali.

Tehnici medicale în litiaza renală

Pietrele din calciu (oxalat de calciu) sînt cele mai frecvente (80-85%), dar există şi pietre fomate din acid uric (5-10%), cînd se face abuz de alimente pe bază de proteine sau la pacienţii care fac chimioterapie, sau din struvită şi apatită (magneziu şi amoniac, asociaţi cu infecţiile bacteriene cronice ale căilor urinare şi mai frecvenţi la femei), cele mai rare fiind pietrele „organice”, de cistină (1%). De cele mai multe ori, calculii sînt micşti. Majoritatea pietrelor sînt eliminate spontan în termen de trei luni de la formare. Calculii prea mari, cei care provoacă dureri violente, infecţii sau hemoragii, trebuie pulverizaţi în fragmente mici sau extraşi chirurgical. Există mai multe tehnici medicale de mărunţire a pietrelor. Litotripsia (litotriţia) extracorporală utilizează unde de şoc produse pe piele şi orientate direct către calcul. Este minim invazivă, nu necesită anestezie sau spitalizare, nu implică expunere radiologică, nu produce disconfort pacientului, permite reluarea activităţii normale într-un timp foarte scurt. Nefrolitotomia percutanată e indicată atunci cînd calculul este prea mare sau poziţionat astfel încît nu poate fi degradat prin litotripsie. Constă în introducerea, printr-o incizie, a unui tub de observaţie şi a unui instrument numit nefroscop în rinichi. Cu ajutorul nefroscopului se extrage calculul. Dacă acesta este prea mare, el poate fi pulverizat cu ajutorul unei laser. Ureteroscopia e utilă
atunci cînd calculii sînt localizaţi în uretere. Constă în introducerea unei sonde (sau ureteroscop) în vezică prin uretră. Calculii sînt apoi fragmentaţi sau extraşi întregi. Această tehnică poate afecta ureterele.

Ce mănîncă o persoană predispusă la litiază?

Ca să nu ajungem la operaţie, trebuie să nu lăsăm calculii să se formeze. Acest lucru e posibil prin consumul de lichide, dar şi printr-o alimentaţie adecvată. Fructele şi legumele proaspete determină alcalinizarea urinei şi creşterea cantităţii de citrat eliminată de rinichi. Cele bogate în oxalaţi (spanac, ştevie, măcriş, roşii, smochine, coacăze, afine, nuci şi arahide) trebuie evitate sau consumate împreună cu lactate. Alimente permise: mici cantităţi de carne fiartă de găină, peşte de apă dulce, lapte degresat, brînză de vaci, urdă, miere, supe, ape alcaline (2-3 litri pe zi), sucuri din fructe, lămîi, vanilie, foi de dafin, oţet, scorţişoară. Alimente interzise: organe interne, peşte de apă sărată (conservat, afumat, marinat), carne de miel, de viţel, de pui, mezeluri, piftii, raci, conserve de carne, frişcă, smîntînă, telemea, caşcaval, mazăre, linte, conopidă, spanac, ciuperci, varză, nuci, alune, slănină, margarină, ciocolată, aluat fraged, băuturi alcoolice, cafea naturală, cacao, condimente picante, orice sos. Din păcate, alimentele interzise sînt mai multe decît cele permise, însă le puteţi gusta pe toate, în cantităţi mici. După care, beţi suc de lămîie. Nu orice suc previne apariţia pietrelor. Sucul de grapfruit favorizează apariţia pietrelor la rinichi. Trebuie să mai ştim că pietrele se formează şi dacă nu facem destulă mişcare. Chiar şi imobilitatea în timpul somnului este un factor favorizant. Un studiu ştiinţific susţine că persoanele cpredispuse la litiază tind să doarmă în aceeaşi poziţie sau mai mult pe burtă. De asemenea unele afecţiuni medicale, instalate deja, predispun la formarea de calculi: guta, hipertensiunea arterială, afectiunea Crohn şi colitele ulcerative, infecţia tractului urinar, hiperparatiroidism, diareea cronică, anumite cancere, afecţiuni ale rinichilor.

Ceaiuri şi tămîie

Ceaiurile renale constituie un tratament de durată, extrem de eficient. Însă nici acestea nu se consumă oricum. Unele plante diuretice sînt recomandate în caz de calculi mici, în bazinet, ureter, vezică. Dacă există un calcul voluminos în bazinet, folosirea plantelor diuretice este periculoasă. Colica renală se rezolvă la urgenţă. Nu trebuie să întîrziaţi să vă prezentaţi la spital. Însă, pînă ajungeţi, puteţi prepara un amestec din 30 g conuri de hamei, 10 g flori de levănţică, 20 g rizomi de pir, 30 g mătase de porumb şi 10 g rădăcină de valeriană. Plantele trebuie uscate şi mărunţite. Se infuzează 4 linguri de amestec la 1 l apă clocotită. Se acoperă vasul 20 de minute, apoi se strecoară. Se bea întreaga cantitate, în mai multe reprize, pe parcursul unei zile. Ceaiul se îndulceşte cu miere. Acest remediu se recomandă în cazuri uşoare de colică renală, apărute din cauza frigului. Tămîia poate să tocească pietrele. Se ia un bob înglobat într-o bucăţică de pîine. Se înghite o dată la 4 zile cîte o cantitate de mărimea unui sîmbure de cireaşă foarte bine mărunţită. Tămîia poate afecta dantura, de aceea este bine să fie îngropată în pîine sau şi mai bine ar fi dacă s-ar pune într-o caşetă de medicament înainte de a fi înghiţită.

Cele mai bune ceaiuri renale

În tratamentele de lungă durată, pentru prevenirea formării calculilor renali, sînt indicate ceaiurile din plante cu putere de eliminare a nisipului. Cea mai cunoscută este mătasea de porumb. Se recomandă folosirea unui decoct prelungit: se fierb 30 g mătase într-un litru de apă, timp de 2 ore. Se bea în cursul dimineţii. Ceaiul din frunze de mesteacăn se prepară din 1-2 linguriţe frunze, care se fierb 5 minunte în 300 ml apă. Mugurii de pin se pot administra sub formă de infuzie, din 20-40 g la un litru de apă, bine îndulcită, din care se consumă 2-3 căni pe zi. Pirul se utilizează ca decoct, dintr-o linguriţă de plantă mărunţită la 300 ml apă. Se bea de două ori pe zi în cursul dimineţii. Săpunariţa se foloseşte sub formă de infuzie dintr-o linguriţă de flori sau frunze la 250 ml apă. Cu aceleaşi bune rezultate se utilizează şi rădăcina, dar în decoct (o linguriţă rădăcină mărunţită la 250 ml apă). Se recomandă două căni pe zi. Mai e bun ceaiul din cozi de cireşe şi frunze de merişor, cîte două căni/zi. Un bun ceai renal este cel din pufuliţă cu flori mici, o ceaşcă dimineaţa cu o oră înainte de masă şi seara cu o oră înainte de cină. Ceaiul de coada calului e bun de băut cîte trei căni pe zi, dar e recomandat şi în băi de şezut, în cazul infecţiilor urinare. Fitoterapia recomandă şi alte infuzii: din ramuri înflorite de sulfină, coaja verde a fructelor de nuc şi coji de mere uscate (50 g la 1 litru apă clocotită), fructe de coacăz-negru. Ca decocturi, sînt utile cele din fructe de măceş (două căni pe zi) cu efecte diuretice şi în blocarea formării calculilor renali, în cure de lungă durată, frunze de merişor (două căni pe zi) pentru efecte diuretice şi antiseptice, paie de ovăz (două linguri mărunţite la 250 ml apă, fierte 3 minute, din care se beau 3 căni pe zi) contra nisipului din vezica urinară.

Decoct de ceapă contra infecţiei urinare

Calculii renali se pot elimina cu următorul remediu: se prepară ceaiuri de brusture şi turiţă mare. După răcire, cele două ceaiuri se amestecă. Se bea întreaga cantitate, porţionată, în timpul unei zile. Cura se ţine timp de 4 zile la rînd, în care nu se mănîncă alimente care conţin calciu. Se amestecă 10 ml ulei de porumb cu 500 g miere, apoi se adaugă 4 albuşuri de ou bătute spumă. Se ia o linguriţă, dimineaţa, înainte de masă. Tot în cazul pietrelor la rinichi, medicina populară recomandă fiertură din seminţe de ovăz, 6 linguri de seminţe la 1 l de apă. Se fierbe amestecul pînă se înmoaie foarte bine toate seminţele. Depunerile de uraţi, oxalaţi, fosfaţi sau săruri de calciu au ca efect inflamarea căilor urinare. Acest neajuns poate fi înlăturat cu ajutorul tincturii de ceapă: se pune la macerat, timp de 10 zile, o ceapă decojită, bine mărunţită, în 100 ml alcool. Se filtrează şi se iau 2 linguriţe pe zi, înainte de masa de prînz şi la culcare, în tratamente de lungă durată. Un alt remediu este decoctul din rădăcină de osul iepurelui. Se obţine dintr-o lingură de pulbere de plantă la o cană cu apă. Se fierbe la foc mic, timp de 20 de minute, apoi se strecoară. Doza zilnică este de 3 căni de ceai călduţ. Coada calului e bună şi sub formă de pulbere, ţinută sub limbă, cîte o linguriţă, de trei ori pe zi, timp de 10 minute, apoi se va înghiţi cu puţină apă. Coada racului e bună pentru cazurile de sînge în urină şi infecţii. Are rol şi de antibiotic stopînd înmulţirea microbilor. În toate ceaiurile este bine să se pună de asemenea suc de lămîie care poate fi pus şi de către diabetici. Acest suc ajută foarte mult la diminuarea calculilor.

Continuarea articolului pe monitorulexpres.ro

 

Acest articol este proprietatea Pagina de Nutriție și este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5,00 out of 5)
Se încarcă...

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to top